|
|
|
Acasa |
Materiale |
Noutati |
Adrese Utile | Despre |
|
|
|
|
|
|
|
 |
Au fost dacii “…cei mai drepţi şi mai viteji dintre
traci”, după cum spunea Herodot, sau poate doar nişte
“barbari pletoşi” aşa cum îi numea Ovidiu? A existat tezaurului
lui Decebal, sau a fost doar o metaforă istorică pentru a amplifica
victoria romanilor asupra geto-dacilor? Au fost aceştia din urmă
doar o scurtă şi războinică apariţie pe scena istoriei, asimilaţi
rapid de marile civilizaţii ale antichităţii sau un actor
semnificativ, cu puternice influenţe asupra celor cu care a
interacţionat ? Au fost Petru şi Asan aproape de cucerirea
Constantinopulului, au constituit aceştia prima formaţiune
protostatală românească ? Marile migraţii au distrus ultimele
rămăşiţe de civilizaţie de la poalele Carpaţilor ? |
|
|
|
|
|
"Nicaieri
nu se spune ca Ciobanul din Miorita ar fi si murit de fapt! |
|
|
|
|
|
|
|
Cu două
mii de ani înaintea
erei noastre,
populaţia
carpatică fiinţa pe un temei spiritual bine aşezat în
timp.
Cu toate incursiunile devastatoare ale cetelor
tribale,
mulţimea evoluată în acest perimetru stabil şi-a
păstrat cutumele existenţei ei
spirituale, şi-a întărit normele
primare de sorginte solară.
|
 |
|
Astfel, în acest al
doilea
mileniu
precreştin, populaţia stabilă credea în forţele
atotcuprinzătoare ale Soarelui,
ale luminii, ale binelui
cu orice preţ.
Continua, de fapt, credinţele incipiente
venite din mileniile mai vechi. |
|
|
Credinţele solare l-au
determinat pe
omul carpatic să mediteze, să gîndească profund la segmentul
existenţei pămîntene în derularea veşniciei. Numai credinţa profundă
în forţele Cerului a dat putere
sedentarului să reziste capriciilor naturii şi răului de
orice fel.
|
|
|
| |
|
|
|
|